Plata TVA la incasare – O măsură legislativă care s-a dorit a fi pozitivă va ajuta doar în mică măsură economia românească

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-a introdus, cu aplicabilitate de la 01.01.2013, sistemul de plată a taxei pe valoarea adăugată (TVA) la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrărilor de bunuri sau a prestării de servicii. Prevederile legale privind colectarea TVA la încasare se aplică, contribuabililor înregistraţi în scopuri de TVA, care au sediul activităţii în Romania şi a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, precum şi celor care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului calendaristic curent, începând cu data înregistrării în scopuri de TVA.

Exigibilitatea TVA intervine, numai la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice de la data emiterii facturii.

Aşadar, păsuirea la plata TVA, operează condiţionat până la un anumit termen. La împlinirea termenului prevăzut de lege, de 90 de zile calendaristice de la emiterea facturii, respectiv de la termenul-limită stipulat de lege pentru emiterea facturii, contribuabilul devine obligat la plata TVA către stat, chiar dacă nu a încasat contravaloarea livrării de bunuri sau a prestării de servicii.

Dreptul de deducere a TVA aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o persoană impozabilă ce aplică sistemul TVA la încasare este amânat până la momentul plăţii facturii furnizorului/prestatorului, spre deosebire de legislaţia anterioară, care prevedea deductibilitatea TVA la momentul emiterii facturii.

Noua modificare legislativă prezintă un dezavantaj prin instituirea unui termen fix până la care se amână practic plata TVA către stat, indiferent dacă se încasează sau nu contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate, respectiv exigibilitatea taxei aferente contravalorii creanţelor neîncasate intervine în cea de-a 90 zi calendaristică de la termenul-limită prevăzut de lege pentru emiterea facturii.

Pentru a ajuta real mediul de afaceri şi micii întreprinzători, ar fi fost de dorit ca noua reglementare să prevadă colectarea TVA la încasarea contravalorii bunurilor livrate/serviciilor prestate, independent de momentul la care intervine încasarea. Însă, ceea ce se întâmplă în realitate este numai acordarea unui termen de graţie pentru plata TVA, aceasta în situaţia în care micii întreprinzători nu reuşesc să recupereze debitele restante mai repede de împlinirea termenului de 90 de zile de la emiterea facturii. În consecinţă, deşi cadrul legislativ este altul, situaţiile de practică nu vor căpăta o altă rezolvare decât cea avută sub imperiul legii vechi, iar asupra micilor companii va plana în continuare riscul de neplată a facturilor, caz în care prejudiciul se concretizeză, pe de-o parte, în neîncasarea preţului bunurilor livrate/serviciilor prestate, iar, pe de altă parte, în pierderea sumelor de bani cu care va credita statul sub forma plăţii TVA.

Obligaţia de plată a TVA poate genera insolvabilitatea companiei, dacă beneficiarii şi clienţii săi nu plătesc facturile restante. Statul nu pierde nimic. Prin urmare, se menţine posibilitatea eliminării de pe piaţă a companiilor mici, prin neplata facturilor, având în vedere că acestea sunt obligate să găsească fonduri să plătească TVA chiar dacă nu au încasat propriile creanţe.

Un alt dezavantaj este plafonul până la care se aplică sistemul TVA la încasare, fiind lesne de observat că această măsura legislativă favorizează numai întreprinderile mici, a căror cifră de afaceri anuală nu depăşeşte 2.250.000 lei. Toate celelalte întreprinderi mijlocii şi mari, cu o cifră de afaceri anuală ce excede suma de 2.250.000 lei şi care varsă sume considerabile la bugetul de stat, nu sunt susţinute prin noua modificare. Avem în vedere şi situaţia în care, de foarte multe ori, asemenea întreprinderi au ca debitor statul, care nu plăteşte la timp, motivat de insuficienţa fondurilor la buget. O asemenea conduită, coroborată cu obligaţia de plată a TVA la emiterea facturii, independent de încasare, poate conduce la un colaps financiar. Sub acest aspect, apreciem că noua măsură legislativă, deşi se doreşte a fi pozitivă, ajută într-o mică măsură economia românească, având în vedere că scoate în afara aplicabilităţii sale cei mai însemnaţi contribuabili care susţin economia naţională.